Bucureşti – metropolă a secolului XXI
Partea a IIa

Forumul Academic Român continuă seria atelierelor din cadrul conferinţei naţionale “Bucureşti – metropolă a secolului XXI”; prezentăm în continuare câteva opinii ale unor specialişti în urbanism, ecologie, cultură care îşi desfăşoară activitatea în domeniul academic sau universitar şi în administraţia publică centrală şi locală.
Propunând un nou tip de dezbatere- colaborarea pluridisciplinară, Forumul Academic Român i-a încurajat să-şi prezinte studiile şi propunerile interdisciplinare, care reflectă viziunea pe care o au asupra dezvoltării unei metropole europene.
Toate intervenţiile au subliniat  importanţa dezvoltării durabile a Capitalei în contextul mai larg al dezvoltării ţării. Astfel, acceptarea şi promovarea noutăţii reprezintă un factor obligatoriu pentru crearea unei zone metropolitane dar şi un potenţial pericol din cauza riscurilor la care este expusă păstrarea identităţii. 

********

Cerasella Crăciun : A fost prezentat, ca studiu de caz, proiectul ’’Grădini pierdute’’, iniţiat ca un proiect personal de către dr. arh. Cerasella Crăciun, coordonatorul Secţiei Proiectarea şi Planificarea Peisajului din Facultatea de Urbanism, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism ’’Ion Mincu’’ Bucureşti. Acesta se încadrează în secţiunea proiectelor de cercetare urbană peisagistică, printr-o suită de cercetari evolutive asupra descreşterii suprafeţelor de spaţii verzi, prin studiul arhivelor şi a planurilor istorice vechi ale Municipiului Bucureşti până astăzi.
Peisajul se regăseşte la toate nivelurile vieţii urbane, de la macropeisaj, la mezzo sau micropeisaj, contribuind la formarea culturilor locale, fiind o componentă de bază a patrimoniului natural şi cultural, ducând la bunăstarea umană şi la consolidarea identităţii culturale locale.
Urbanismul, amenajarea teritoriului şi habitatul reprezintă punctele cheie ale noilor strategii în reabilitarea, conservarea şi valorificarea peisajului de tip european.
Bucureştiul suferă de lipsa protecţiei la nivelul spaţiilor verzi, elementelor de mediu şi sănătate a populaţiei, necesitând urgent operaţiuni de protecţie şi conservare a macropeisajelor situate atât în intravilan cât şi la limita acestuia, în zona metropolitană sau la nivel intermediar al mezzopeisajului, al insulei urbane, al frontului construit sau la limita permeabilă verde sau a altor elemente naturale valoroase (diagonala verde a lacurilor Colentinei, axul structurant al Râului Dâmboviţa) dar şi la nivel de micropeisaj, cu referire la peisajul cultural, imobil (monument, ansamblu, sit, arela) şi oral, interior-uman sau imaterial (practici, credinţe, cutume, obiceiuri, expresii, cunoştinţe, abilităţi, accesorii, artefacte, obiecte şi spaţii culturale asociate acestora).
Contribuind la formarea culturilor locale ca o componentă de bază a patrimoniului natural şi cultural european, peisajul contribuie şi la bunăstarea umană sau la consolidarea identităţii, fiind o parte importantă a “calităţii vieţii pentru oamenii de pretutindeni: în areale urbane sau rurale, în areale degradate sau în cele care se prezintă într-o stare perfectă, în spaţii recunoscute ca fiind de o frumuseţe deosebită, precum şi în cele obişnuite”.
Având în vedere că evoluţiile tehnicilor de producţie agricolă, silvică, industrială şi minieră, precum şi politicile în materie de amenajare a teritoriului, urbanism, turism şi agrement, transport şi infrastructură, schimbările economice mondiale continuă în multe cazuri să accelereze transformarea peisajelor, este nevoie în prezent de strângerea forţelor privind această problematică atât a politicienilor şi ale specialiştilor implicaţi în domeniu, cât şi al universităţilor formatoare, al studenţilor implicaţi în proces şi al opiniei publice.

Conceptul de Sănătate urbană.“Sănătatea urbană devine o stare de echilibru a sistemului urban, în absenţa disfuncţiilor şi dezechilibrelor organismului urban, a bolilor şi a infirmităţilor urbane, dar şi o stare de bunăstare fizică, socială şi mentală completă, la nivelul fenomenelor şi proceselor metabolice urbane.”
Sănătatea urbanăinclude dimensiunea individuală şi pe cea colectivă, socială şi ecologică şi necesita o viziune sistemică asupra organismelor vii în totalitatea lor, ca şi componente, fie ele organisme biologice (plante, animale, om) sau organisme urbane (aşezări urbane, oraşe, zone funcţionale).

Dr. arh. Victoria-Marinela BERZA arată că poziţia de primă poartă a municipiului Bucureşti în relaţiile cu Europa şi cu întreaga lume amplifică exigenţele pentru păstrarea valorilor locale şi naţionale. Comunitatea bucureşteană trebuie să înveţe să se protejeze, să recunoască procesele care-i distorsionează identitatea şi scopurile şi să demareze procesele prin care ea poate fi revitalizată şi adaptată la nevoile şi aşteptările propriilor cetăţeni. Una din priorităţi ar fi formarea specialiştilor, a experţilor cu deschidere multidisciplinară şi interdisciplinară, necesari gestionării integrate a teritoriilor (atât în domeniile  tehnice, profesional-administrative, cât şi în domeniul politic).

Ateliere de lucru

Secţiunea 1
Proiecte de extindere metropolitană. Bucureştiul, pol de dezvoltare financiară în sud-estul Europei. Resurse de finanţare a proiectelor. Rolul unei capitale în relaţiile internaţionale.

Secţiunea 2
Infrastructura Bucureştiului conectată la magistralele europene şi intercontinentale. Transportul rutier, feroviar, aerian. Conexiuni fluvial-maritime. Reţele energetice: electricitate, petrol, gaze. Sistemul de alimentare cu apă şi canalizare. Sistemul de comunicaţii.

Secţiunea 3
Administraţia locală: legalitate şi  transparenţă; securitatea cetăţenilor; impactul social al dezvoltării urbane; relaţia administraţiei cu cetăţenii şi cu societatea civilă.

Secţiunea 4
Definirea profilului cultural şi artistic al Bucureştiului. Centru de excelenţă universitară şi cercetare ştiinţifică. Turismul cultural.

Secţiunea 5
Bucureştiul, un oraş verde, prietenos cu locuitorii săi. Calitatea vieţii. Riscuri naturale şi poluare industrială. Legislaţie pentru protecţia mediului şi a monumentelor.