Forumul Academic Roman
Home Despre noi Evenimente Proiecte editoriale Galerie Foto Parteneri Contact


UN MECANISM DE FOLOSIRE A COMPETENŢELOR

Participăm la o întâlnire deosebită: soarta Capitalei este prea importantă şi complexă pentru a fi lăsată să apese doar pe umerii administraţiei locale. Îmi place să cred că indiferent de culoarea politică, administraţia locală doreşte şi poate să folosească competenţa unor instituţii şi a unor experţi, care pot contribui la găsirea unor soluţii optime de dezvoltare durabilă. Pentru aceasta este necesar un mecanism şi un organism de consultanţă şi consiliere. În acelaşi timp este necesară o nouă mentalitate în abordarea dezvoltării durabile a oraşului. Conferinţa de azi e un prim pas în această direcţie.
Mă întreb cu ce poate contribui Academia Română. Poate contribui cu un cadru neutru, apolitic pentru dezbateri bazate doar pe argumente ştiinţifice. Poate oferi competenţa unor specialişti şi a unor institute din structura sa. Mă gândesc la  Institutul de  Demografie,  la institutele noastre economice,  de ştiinţe economice şi la alte instituţii sau grupe de cercetare din Academie care ar putea să-şi aducă contribuţia. Ţările civilizate au reguli foarte stricte în legătură cu urbanismul pe care trebuie să le cunoaştem şi să le adaptăm şi să le adoptăm condiţiilor de la noi.
Întâlnirea de astăzi aduce în jurul unei mese persoane şi personalităţi care pot avea un cuvânt de spus, un cuvânt important în legătură cu dezvoltarea viitoare a Capitalei.  Şi sper ca acest cuvânt să fie ascultat.

 

UN MESAJ DE SPRIJIN

Sunt aici pentru a aduce un mesaj de sprijin pentru această conferinţă, ca cetăţean al urbei şi ca reprezentant al unor instituţii care au fost, sunt şi vor fi interesate în dezvoltarea Bucureştiului.

Un megalopolis
Ca cetăţean al urbei mă bucur, dar mă şi întristez de ceea ce se întâmplă în oraşul nostru. Cu un an în urmă, la o dezbatere la Banca Naţională despre trecerea la euro, un vorbitor a prezis că în anul 2014 când România va trece la  euro, Bucureştiul va fi un megalopolis cu 4 milioane de locuitori. La o asemenea proiecţie am avut un sentiment conflictual. Un ochi s-a bucurat, celălalt a dat să plângă. M-am bucurat pentru că o asemenea dezvoltare arată că şi România, dar şi Bucureştiul vor deveni zone pivotale cel puţin în sud-estul Europei.
Ca o concentraţie urbană de la Ialomiţa până spre Dunăre, un asemenea oraş unde s-a ajuns cu hub-urile industriale şi de depozitare până aproape de km. 36 - nu mai este un vis, ci devine pe zi ce trece o realitate. O asemenea concentraţie umană ar arăta importanţa României în zonă şi în zona sud est europeană. Celălalt ochi a dat să plângă pentru că, locuind în afara Bucureştiului, până la Banca Naţională făceam în urmă cu 5 ani 30 de minute, în urmă cu doi ani 45 de minute. Acum cu greu reuşesc să mă încadrez într-o oră şi în zilele aglomerate şi ploioase  într-o oră şi jumătate.

Refacerea palatelor
Sunt aici şi ca reprezentant al Băncii Naţionale, o instituţie care, trebuie să vă spun, s-a implicat în transformarea Bucureştiului încă din 1991 şi a promovat proiectul „Refacerea vechiului city al Bucureştiului”. În zona cuprinsă între Magazinul Lafayette, Palatul CEC, Vulturul de mare spre Bulevardul 48 sau spre Biserica Sf. Gheorghe sau Piaţa Unirii şi Dâmboviţa, în 1938 erau peste 40 de bănci, nu toate mari, nu toate valoroase, dar orice ochi puţin avizat, plimbându-se în această zonă printre multe aproape ruinate clădiri, constată cât de bogat din punct de vedere arhitectural a mai rămas Bucureştiul. În ciuda faptului că s-a dărâmat foarte mult, avem şansa să refacem în acea zonă atât centrul financiar şi cel comercial, cât şi partea istorică.
Vă mai răpesc un minut pentru o mărturisire: noi am refăcut trei palate, toate proprietatea Băncii Naţionale. Am refăcut Palatul din strada Doamnei, construit de Radu Dudescu în 1938 şi terminat după război. Se mai lucrează încă la el. Nu neapărat din dificultăţi de refacere arhitecturală, ci pentru faptul că a trebuit să funcţionăm în acest palat. Lucrăm de 4 ani şi la refacerea Palatului vechi al Băncii Naţionale construit în 1880 în stil pur franţuzesc şi care s-a alăturat Palatului CEC, Ateneului Român şi multor altor clădiri care au dus faima de mic Paris pentru oraşul nostru.  La toate aceste reabilitări timpul de execuţie s-a triplat. Refacerea Bucureştiului, din experienţa Băncii Naţionale, va fi un proces extrem de greu dacă vrem să-l păstrăm şi în partea sa istorică. Aceste palate refăcute, aproape că se pierd datorită faptului că zona în ansamblu nu este refăcută. Mă bucur de aceea că Primăria Capitalei şi Primăria sectorului 3 au grăbit procesul de reabilitare a străzilor Lipscani, Carada, Smârdan.

Sprijinul elitelor
Sunt aici şi ca reprezentant al altor instituţii, reprezentând elita intelectuală din România şi ele foarte interesate în reconstrucţia Bucureştiului. Asociaţia Română a Clubului de la Roma îşi începe chiar acum a doua sesiune, care se desfăşoară la Bucureşti a doua oară în mai puţin de 10 ani. La începutul lui iunie se va desfăşura un forum sud-est european, financiar şi de investiţii care, fiind la a cincea ediţie, a căpătat deja rădăcini în Bucureşti, unde va rămâne ca un forum de investiţii. La Clubul de la Roma participă un laureat al premiului Nobel, la forumul financiar din iunie vor participa alţi doi laureaţi ai premiului Nobel. Fac această menţiune pentru a vă spune ce greutate intelectuală au început să aibă întâlnirile de la Bucureşti. Ca organizator al unor reuniuni internaţionale, vă mărturisesc că deşi sunt atâtea lucruri frumoase în Bucureşti îmi este foarte greu să-i trimit pe participaţi undeva: fie nu există un loc de parcare în jurul locului respectiv, fie împrejurimea arată deplorabil. Cred că este şi acesta un punct de reflecţie pentru conferinţa noastră pentru că aş vrea să mă consideraţi ca un participant activ la această conferinţă.

O abordare realistă
Vă doresc mult succes, consider că este o dezbatere bine venită şi închei prin a spune, fără a interfera în campania electorală, că sloganurile, pe care le văd frecvent şi care spun că se vor rezolva problemele peste noapte în Bucureşti, nu mi se par adevărate. Cred că acest Forum, prin ceea ce a spus Preşedintele Constantinescu, prin efortul de a constitui punţi, va transmite un mesaj mult mai realist şi anume că refacerea Bucureştiului şi dezvoltarea lui la patru milioane de locuitori ca zonă metropolitană va fi un proces extrem de dificil, care va consuma multe resurse şi care, dacă nu va fi bine planificat, are toate şansele să eşueze.

 

DOUĂ IDEI SIMPLE

Dacă ne gândim la Bucureştiul anilor 2020-20030 trebuie să luăm în considerare faptul că o bună parte din locuitori lui vor fi studenţi. După datele Institutului Naţional de Statistică, avem 727 de mii de studenţi, dintre care 220 de mii în Bucureşti. Este o populaţie aproape cât cea a cartierului Titan. Avem 8 universităţi publice şi 12 universităţi private în Bucureşti.  Este adevărat că, în momentul de faţă, unii dintre aceştia folosesc mijloace electronice de a frecventa universităţile, dar constituie o populaţie importantă. Cred că din acest punct de vedere avem poate prea multe universităţi.

Un orăşel tehnologic
Trebuie să ne gândim de asemenea la dimensiunea tehnologică. Învăţământul superior este în măsură preponderentă formator de cadre pentru ceea ce dorim să fie o societate a cunoaşterii. Concentrarea tehnologică cea mai semnificativă în zona Bucureştiului este în oraşul Măgurele. România are nevoie de un orăşel tehnologic şi dacă noi nu-l vom face aici, în zona bucureşteană, el se va naşte probabil spontan undeva între Arad şi Timişoara. Măgurele concentrează deja echipamente de foarte mare valoare economică, care sunt folosite de oameni de înaltă calificare ştiinţifică şi trebuie să ne gândim că în domeniul nanotehnologiei, de exemplu, care este numai una din direcţiile din viitor, investiţiile sunt uriaşe. Am văzut în Coreea de Sud un institut de nanotehnologii compus din două blocuri de zece etaje, unul cu laboratoarele de cercetare şi celălalt cu echipamentele de suport. Propun să ne gândim la oraşul Măgurele ca zonă de dezvoltare tehnologică.

Campusuri universitare moderne
Propun, de asemenea, să ne gândim la campusurile universitare pentru că nu putem să le unificăm pentru toate universităţile din Bucureşti. În textura urbană actuală, extinderea universităţilor este imposibilă. Din punct de vedere al strategiilor instituţionale extinderea este inevitabilă, pentru că avem nevoie de mai mult spaţiu pe student. Spaţiul calculat de arhitecţi după normele europene este de 6-7 metri pătraţi suprafaţă desfăşurată pe student, iar noi avem o medie de 1 metru. Sectorul care mi se pare cel mai propice pentru campusuri, dacă ne uităm la harta zonelor limitrofe Bucureştiului, este cadranul de sud vest, adică zona la sud de Roşu-Domneşti până la Măgurele. Este un cadran mai liniştit, unde interesele economice nu se manifestă cu atâta energie, este ferit de direcţiile de trafic şi din acest punct de vedere cred că acolo s-ar putea prevedea dezvoltarea viitoarelor campusuri. 

 

URBANISMUL ÎNSEAMNĂ NEGOCIERE

Suntem de fapt colegi în abordarea aceleiaşi probleme. Pentru mine acest lucru înseamnă invitaţia la o dezbatere non-conflictuală, deosebită de alte discuţii în opoziţie, care au loc de ani de zile cu referire la Bucureşti şi în care eşti obligat să te situezi întotdeauna într-una sau alta dintre părţi, neavând posibilitatea să realizezi ceea ce în urbanism este absolut necesar: negocierea. 
Urbanismul contemporan nu se mai poate desfăşura în România, ca şi în lume, fără negocieri. În arhitectură şi urbanism nu există o soluţie ideală, aşa cum se considera în urmă cu 20, 50 sau 100 de ani. Nu există decât o soluţie care reprezintă un optim la un moment dat în raport cu nişte cerinţe şi care rezultă dintr-o negociere. În condiţia în care nu venim la o dezbatere convinşi de acest lucru înseamnă că nu avem nici o şansă de reuşită în acţiunea respectivă.
Acesta este motivul pentru care Registrul salută intenţia Forumului Academic Român de a realiza această comuniune în primul rând de idei şi bineînţeles, în măsura posibilităţilor, trimiterea acestor idei către rezolvări efective.

Interdisciplinaritatea
Acest mod de abordare este în acord cu principiul interdisciplinarităţii în sensul că urbanismul este un domeniu profesional care implică o multitudine de discipline. Dar nu discipline asociate la întâmplare, în baza unor conjuncturi, ci a unor discipline care se asociază în raport cu o intenţie şi care au la bază un numitor comun, un limbaj, un mod de înţelegere comun al lucrurilor şi ca atare şi o metodă de abordare comună.
Noi punem mare preţ pe corectitudinea informaţiei şi spun acest lucru pentru a atrage atenţia asupra derizoriului care circulă în informaţiile referitoare la urbanism, la arhitectură şi la Bucureşti în special, în ultimele săptămâni. Se vehiculează informaţii eronate, informaţii care nu au nimic de-a face cu realitatea, informaţii scoase din context şi care pentru mine reprezintă un imens pericol pentru viitorul oraşului şi pentru viitorul a ceea ce înseamnă urbanismul în societatea românească. Se inculcă în mintea populaţiei, a societăţii, idei şi concepte eronate, scoase din dezbaterea europeană şi chiar din realitatea românească. Acesta este un al doilea motiv pentru care salutăm iniţiativa Forumului Academic Român.

O pată albă
În documentele Uniunii Europene a lipsit mult timp un oraş important cum este Bucureştiul; când s-a discutat de reţeaua europeană de metropole  a lipsit  orice semn de interes pentru Bucureşti. În urma unor insistenţe deosebite depuse de universitate, de ministerul de profil, de registru, România a intrat în  reţeaua urbană  europeană.
Recent, la Reuniunea Consiliului Urbaniştilor Europeni, s-a atras atenţia că documentele şi reglementările europene trebuie luate în consideraţie şi privite în contextul particularităţii locurilor respective. Şi s-a făcut referinţă la ţările intrate recent în Uniunea Europeană  care vin cu nişte situaţii mai puţin cunoscute în Uniunea Europeană şi mai neobişnuite, pentru vestul  european.

Un cadru concurenţial
Oraşele trebuie privite într-o stare de concurenţă în cadrul teritoriului naţional, dar şi al teritoriului european. Bucureştiul intră într-o asemenea concurenţă. Este un lucru pe care l-am luat în considerare atunci când am studiat şi când am formulat strategia de dezvoltare a oraşului Bucureşti în 1998, strategie despre care s-a vorbit aici, dar despre care eu nu am nici un semn de a fi fost luată în considerare şi pusă în practică, deşi a fost votată de Consiliul Municipal în 1999. Ce înseamnă starea de concurenţă pe plan european, care sunt implicaţiile acesteia în planurile Bucureştiului, care sunt tipurile de programe care trebuie să stea în faţa municipalităţii, în condiţia considerării acestui element de strategie, erau precizate în programele respective. Mă opun categoric punctului de vedere al unei fundaţii pe care l-am întâlnit într-un ziar, în urmă cu câteva săptămâni: „Lăsaţi Bucureştiul aşa cum este”. Cum este posibil să lăsăm Bucureştiul aşa cum este? Numai pentru a prezerva un trecut să lăsăm Bucureştiul aşa cum este? Bucureştiul trebuie să intre într-un proces dinamic, Bucureştiul trebuie să se dezvolte. Bucureştiul trebuie să aibă un patrimoniu şi, ca în orice mare oraş, patrimoniul trebuie să suporte acest proces de modernitate, să intre în modernitate, să trăiască. Prin Carta de la Veneţia de la 1975 însăşi ideea de renovare urbană s-a schimbat: renovare prin integrare, renovarea patrimoniului printr-o nouă existenţă modernă a lui. Trebuie să ţinem seama de toate aceste lucruri.

Dezvoltare durabilă spaţială
În fine, un ultim element de context pe care aş vrea să-l semnalez este cel referitor la planificarea spaţială. Noi încă o discutăm fără a o lua în considerare în conceptul dezvoltării durabile, fie că e vorba de teritoriu, fie că este vorba de oraş. Dezvoltare durabilă spaţială înseamnă organizarea spaţiului, amenajarea spaţiului, existenţa în spaţiul respectiv.

 

UN BUCUREŞTI CONECTAT LA CAPITALELE EUROPENE

Vă mulţumesc pentru invitaţie şi pentru ocazia de a putea spune câteva cuvinte la acest important Forum. De la Budapesta până la Bruxelles am făcut cu maşina 9 ore, de la Budapesta la Bucureşti, tot cu maşina, am făcut peste 14 ore, în condiţiile în care, dacă măsurăm numărul de kilometri, vedem că între cele două distanţe nu este o diferenţă uriaşă. La ora actuală, Bucureştiul nu este conectat la marile capitale europene. Şi nu va fi conectat decât atunci când vom avea de la Bucureşti drumuri pe autostradă până la Bruxelles continuu, vom avea posibilitatea să ne urcăm în TGV până la Paris sau în altă capitală occidentală şi, de asemenea, va fi conectat la capitalele europene atunci când de la Bucureşti vom putea ajunge la Rotterdam, de exemplu, pe coridorul 7 Pan-European reprezentat de Dunăre - Main - Rin. Acesta este viitorul pentru care cred că trebuie să muncească oricine va deţine poziţia de ministru al Transporturilor.

Finanţarea construcţiei  autostrăzilor
La ora actuală avem asigurată finanţarea pentru aproape toate tronsoanele autostrăzii Europa de pe coridorul 4 Pan-European. Lipseşte doar un singur tronson, tronsonul Sibiu - Piteşti, care este extrem de dificil şi pe care am decis să-l finanţăm în sistem de parteneriat public - privat, prin contract de concesiune.  Obiectivul strategiei de conectare a României la marile magistrale europene este ca, până la nivelul anului 2013, să avem finalizată ieşirea spre vest prin două variante: prin autostrada Europa, respectiv pe coridorul 4 Pan-European Bucureşti - Piteşti - Sibiu - Deva - Lugoj - Timişoara - Arad - ieşire pe la Nădlac şi prin autostrada Transilvania, prin legătura Bucureşti - Ploieşti - Braşov - Tg. Mureş - Cluj - ieşire prin Borş, în apropiere de Oradea. În privinţa infrastructurii de transport feroviar, avem asigurată finanţarea pentru modernizarea şi aducerea la standarde europene a coridorului european Bucureşti -Braşov - Sighişoara - Simeria - Curtici şi încercăm să pregătim mecanisme de finanţare şi pentru coridorul 9 Pan - European, în zona Giurgiu - Bucureşti - până spre ieşirea din ţară înspre nord. Aceste proiecte sunt fundamentale, fără ele România riscând să piardă o uriaşă oportunitate de dezvoltare.
În momentul de faţă, România este extrem de atractivă pe plan investiţional, fapt care se demonstrează deja de 3 ani. În România s-au investit în aceşti 3 ani mai mult decât în ultimii 16 ani, iar potenţialul de dezvoltare economică este încă uriaş. Cu o singură condiţie: să ne modernizăm infrastructura de transport, să o aducem la nivelul anului 2013 la obiectivul pe care ni l-am propus.

Centura Bucureştiului
În Bucureşti, în 18 ani nu s-a reuşit nici măcar lărgirea la 4 benzi a centurii oraşului. La ora actuală blocajele existente pe centură sunt evidente pentru toată lumea. Pentru soluţionarea lor sunt necesare investiţii care trebuie derulate de guvern prin Ministerul Transporturilor şi menite să favorizeze dezvoltarea Bucureştiului. Mă refer la autostrada Bucureşti - Ploieşti - Braşov, care este absolut necesară. Legătura spre vest şi spre est este asigurată prin A1 şi A2. Tronsoanele care au rămas până la Constanţa şi până la Arad - Nădlac vor fi realizate, iar ieşirea spre sud trebuie fluidizată astfel încât să nu mai întâlnim obstacole. Din acest motiv am demarat proiectul de centură spre Adunaţii Copăceni şi urmează să facem câteva investiţii astfel încât DN 5 să devină cu adevărat un drum expres şi nu un drum care să traverseze localităţile. Am iniţiat şi proiectul de construcţie a autostrăzii de centură; în primă fază va demara autostrada de centură în zona nordului, printr-un contract de concesiune, care va face legătura între A1 şi A2.

Aeroportul Bucureşti Sud
Bucureştiul mai are o mare problemă: este extrem de dezechilibrat, iar centrul său de greutate s-a mutat în nord, în condiţiile în care înspre nord este foarte greu să te mai dezvolţi. Trebuie mutat centrul de greutate spre sud şi iniţiate câteva proiecte prin care să favorizăm dezvoltarea Bucureştiului spre sud şi spre alte direcţii. Spre vest a început deja să se dezvolte, iar spre est dezvoltarea este ceva mai lentă, dar deja există foarte multe proiecte, inclusiv proiecte imobiliare. Problema cea mai mare pe care o avem este legată de faptul că sudul nu a avut conexiuni foarte bune. Acestea vor fi pe viitor asigurate prin ieşirea spre est, ieşirea spre vest şi prin lărgirea la 4 benzi a centurii actuale. Am decis realizarea unui aeroport în zona de sud, cel mai probabil pe amplasamentul de lângă Adunaţii Copăceni, pe unde trece centura.

Inelul feroviar
Aş dori să spun câteva cuvinte şi despre metrou. În ultimii 18 ani reţeaua de metrou  s-a lărgit cu doar 4 staţii. Metroul bucureştean este astăzi subdimensionat, iar în următorii 20 de ani va trebui să investim masiv în dezvoltarea reţelei de metrou şi în legarea acesteia la reţeaua feroviară. Am identificat şi un alt proiect util pentru dezvoltarea Capitalei şi fluidizarea traficului - dezvoltarea inelului feroviar al Bucureştiului. Acesta înconjoară Bucureştiul şi conferă oraşului un mare avantaj. Inelul feroviar va deveni automat un mijloc extrem de atractiv pentru asigurarea transportului public, după ce vom reuşi să-l modernizăm, să dublăm liniile pe 12 km, să îl electrificăm şi să-l conectăm la reţeaua de metrou sau la celelalte reţele de transport public. Pentru a putea face aceste lucruri, trebuie să realizăm toate investiţiile în infrastructură de care am vorbit şi guvernul, oricare va fi acesta, va trebui să împingă lucrurile înainte şi să dezvolte toate aceste proiecte. Administraţia locală va trebui să creeze din Bucureşti un loc cu adevărat atractiv, un loc unde se poate trăi bine, un loc unde oamenii să trăiască cu adevărat la standarde europene.

 

FĂRĂ SOCIETATEA CIVILĂ NU EXISTĂ DEZVOLTARE DURABILĂ

Mai întâi de toate vreau să vă mulţumesc, domnule preşedinte Emil Constantinescu, pentru invitaţia care mi-aţi făcut-o. Vă spun sincer că sunt foarte bucuros că domnul Emil Constantinescu a luat decizia să se concentreze în sfera de activitate ce ţine de societatea civilă.
Consider că experienţa şi autoritatea domnului Emil Constantinescu în acest domeniu îi va permite să aducă un aport substanţial la dezvoltarea viitoare a României. Sunt bucuros că una dintre primele teme alese este capitala fiindcă, orice s-ar spune, cartea de vizită a unei ţări este capitala. Nu vreau să dau exemple concrete, deşi am experienţa aceasta pentru că în biografia mea sunt două etape în care m-am ocupat, în mod direct, de dezvoltarea a două capitale: a Republicii Moldova şi a unei republici din Asia Centrală.
Desigur, dumneavoastră nu puteţi să vă asumaţi obligaţiunile pe care le au structurile şi organele de stat. Dar fără societatea civilă nu este posibilă nici o dezvoltare durabilă. Ceea ce propune Forumul Academic Român este foarte important atât pentru prezent, cât şi pentru viitor. Este clar că s-a ajuns la o situaţie haotică din cauza exodului de oameni care au venit să se stabilească în capitală.
Aceeaşi situaţie o întâlnim şi în Moldova. Concomitent, domeniul acesta al construcţiilor este foarte profitabil şi poţi să îţi găseşti şi lotul respectiv şi locul care îl doreşti şi care e mai favorabil. Se fac lucrurile acestea printre nişte metode destul de cunoscute şi de aceea intervenţia prin intermediul dumneavoastră la dezvoltarea viitoare, mi se pare foarte importantă. Aş dori ca sintagma „Bucureştiul, micul Paris” să mai fie actuală. Pentru aceasta trebuie ca acţiunile să fie rezultatul unui plan din care să se nască tot un slogan care să fie reprezentativ pentru viitorul Bucureşti.
Vă doresc din toată inima succes în această activitate, sunt ferm convins că este o activitate nobilă, care nu ţine de conjunctura politică şi care va rămâne şi pentru generaţiile viitoare.